Un împătimit al naturii și pasionat de navigație, Dorin Chiş, din Oradea, se simte în elementul său doar atunci când vâsleşte, spunând că pe uscat nu găsește o zonă în care să nu fie deranjat.

Dorin Chiş sau Kiru, cum îi spun prietenii, în vârstă de 45 de ani, a vâslit pentru prima dată când era în anii studenţiei, în vara lui 1992, atunci când alături de prieteni a pus la punct o expediţie pe Mureş, de la Reghin la Aiud, cu o plută făcută din camere de tractor.

Aventura lor s-a terminat la medic, unde au ajuns bolnavi de dizenterie, din cauză că au băut apă de unde au apucat.

„Am avut ideea, dar habar n-am avut să o punem în practică”, a povestit, pentru Bihoreanul, Kiru.

Câţiva ani mai târziu, ei s-au încumetat la o nouă aventură. Au pornit de la Aiud, pe o plută făcută din PET-uri. Ca-n filme, au încercat să vâslească şi noaptea, luminaţi doar de nişte torţe, dar şi-au dat seama că scenele de Hollywood n-au nicio legătură cu realitatea navigaţiei. Tot atunci, Kiru a realizat că plutele sunt prea greu de manevrat şi a început să-şi construiască propriul caiac.

Pasionat de navigaţie, a vâslit pe râuri şi lacuri din ţară şi de-afară, ba a făcut şi expediţii pe mare, povestindu-şi apoi aventurile în cărţi şi prin zeci de fotografii.

Cel mai mult îl supără că nu poate vâsli pe râuri aproape de casă, în Bihor sau măcar în judeţele vecine. Îndiguite şi doldora de gunoaie, apele curgătoare de la noi sunt mai degrabă o sursă de depresie pentru „barcaholici”, după cum spune el.

Bărbatul, de profesie inginer electromecanic, are acum şapte bărci, toate făcute de el, cu lungimi între 4 şi 6 metri fiecare, de o persoană sau două. Le face din lemn şi fibră de sticlă, într-un atelier al lui.

Kiru s-a lansat în apă şi la mii de kilometri distanţă de casă, în îndepărtata Indie sau în exoticul Peru. De altfel, îşi alege toate destinaţiile de vacanţă în funcţie de factorul „nautic”.