S-a nascut in satul Basarabi (denumirea locala Basarabov) de pe teritoriul actual al Bulgariei, de unde si denumirea sub care este cunoscut, anume Sfantul Dimitrie Basarabov. Nu se stie insa exact cand, data nasterii sale nefiind cunoscuta. Se stie insa ca a trait in secolul al 13-lea, in timpul existentei micului si efemerului imperiu vlaho-bulgar care i-a avut la conducere pe fratii Petru si Asan. Tineretea si-a petrecut-o ca pastor, activitatea obisnuita a acelor vremuri, ceea ce a favorizat dorinta de a trai in singuratate, de a duce o viata ascetica. Motiv pentru care s-a si retras la o manastire, apoi intr-o pestera pentru a duce o viata de pustnic, intr-o totala apropiere de Dumnezeu.

Din nou, nu se stiu informatii despre perioada de timp pe care a petrecut-o in singuratate, nici cand a plecat catre cele vesnice. Exista insa o legenda intarita de existenta moastelor sale, legenda care spune ca stiind ca urmeaza a muri, Sfantul Dimitrie s-a asezat singur intre doua lezpezi de piatra ce i-au servit drept sicriu, asteptandu-si sfarsitul. Corpul i-a fost acoperit de apele raului Lom, necunoscut de nimeni.

Mult mai tarziu Sf Dimitrie s-a aratat in vis unei fete tinere aflata in suferinta, spunandu-i acesteia ca daca parintii ei i-ar fi scos trupul din apa, atunci el ar fi vindecat-o. Tanara fata le-a povestit parintilor sai visul iar acestia, impreuna cu alti credinciosi din satul lor, au mers la locul aratat in vis fetei, gasind trupul intreg si neputrezit al Sfantului. Moastele au fost duse in biserica din sat iar fata le-a atins, recapatandu-si sanatatea.

Prima incercare de a aduce moastele in Tara Romaneasca s-a soldat cu un esec, delegatia care le transporta gasind drumul blocat la un moment dat. Au considerat ca este un semn divin trimis de Sfant asa incat au lasat carul in care se aflau moastele sa mearga oriunde ar fi vrut cei doi boi injugati. Acestia s-au intors singuri in satul Basarabov unde a fost ctitorita o biserica si unde au fost depuse moastele.

Mai tarziu, in secolul al 18-lea, moastele au fost puse din nou in miscare din cauza razboiului ruso-turc, fiind asezate cu cinste in actuala Catedrala Patriahala din Bucuresti. Moment din care Sfantul a fost considerat ocrotitor al Bucurestilor, racla in care se gasesc moastele fiind scoase de mai multe ori de-a lungul timpului in procesiune prin oras, in momente grele pentru locuitorii acestuia. Un exemplu este procesiunea din 1815, pentru a se pune capat epidemiei de ciuma. Altul, in 1827 pentru ploaie, anul acela fiind unul extrem de uscat, apoi in 1831 pentru stoparea epidemiei de holera ce lovise orasul.

Decizia de a-l celebra oficial pe Sfantul Dimitrie cel Nou a fost luata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in februarie 1950, praznuirea lui avand loc la data de 27 octombrie in fiecare an. Anual este realizat un pelerinaj pe strazile Capitalei, mai exact pe bulevardul Regina Maria din apropierea Catedralei Patriarhale, cu cateva zile inainte de data praznuirii, moastele fiind apoi depuse pe un podium special amenajat unde pelerinii se pot ruga si inchina timp de cateva zile.