Pe 26 aprilie s-au împlinit 31 de ani de la un eveniment tragic din istoria omenirii: explozia centralei nucleare de la Cernobîl. Zona a fost evacuată din cauza radiaţiilor care urmau să transforme locul într-un deşert. Experţii estimau că abia în anul 2525 emisiile radioactive vor ajunge la un nivel normal. Acum, specialiștii susţin că turismul în zona de excludere Cernobîl este absolut inofensiv pentru sănătate. ”Ultima oară am fost la Cernobîl în 2004 și vegetația începuse deja să își revină”, ne-a spus Milu Păun, unul dintre cetățenii români care au lucrat la sarcofag. Unde sunt radiațiile?

“Oamenii vin atraşi de toate aceste mărturii ale vieţii în comunism, de atmosferă, de poveştile fascinante, dar atât de triste pe care le descoperă aici”, a declarat, pentru CNN, Dominik Orfanus, ghid şi CEO al  Chernobylwel.com, companie care organizează excursii la Cernobîl din 2008. Turismul negru are parte la Cernobîl de același decor de peste trei decenii. Nimic nu e schimbat din 1986, sălbăticia zonei, și contrastul dintre trecut şi prezent fac din Cernobîl o destinaţie de neratat pentru fotografi.

Pripiat, orașul-fantomă cel mai apropiat de centrala Cernobîl, se află la 110 km de Kiev. Pentru a ajunge în oraș, turistul are ­nevoie de un permis pentru zona de excludere de 30 de km, permis care se obține cel mai ușor de la un operator de tururi din Pripiat. Un zbor București-Kiev are un tarif ce pornește de la 173 euro, potrivit site-urilor de specialitate. Dar, pentru confort, se poate apela la mai multe companii care organizează excursii în orașul-fantomă. De pildă, ukrainianweb.com are o vechime de peste zece ani în turismul de la Cernobîl și oferă excursii de o zi pentru un preț de 89 euro, cu tot cu ghid, permis de acces și un prânz. Dar mai sunt și alți operatori, precum Amazing Chernobyl Tour sau ChernobylTrip.com.

Cel mai des fotografiat este parcul de distracţii din Pripiat, niciodată folosit. Deschiderea oficială fusese programată pentru 1 mai 1986, dar oraşul a fost deja evacuat cu câteva zile înainte.

Iată însă că natura și-a văzut de treaba ei, iar astăzi la Cernobîl se practică turismul exotic. În acest context, așa-zisul război nuclear care ar nimici omenirea poate fi considerat o farsă, iar înarmarea nucleară nu ar avea ca destinație vreo formă de apărare a popoarelor, ci îmbogățirea câtorva indivizi.

A iradiat cât 500 de bombe nucleare de mărimea celor de la Hiroshima şi Nagasaki

Potrivit specialiştilor, explozia de la Reactorul 4 al Centralei nucleare Cernobîl, Ucraina, din 26 aprilie 1986, a generat radiaţii cât 500 de bombe nucleare de mărimea celor de la Hiroshima şi Nagasaki. Pentru a opri emisiile radioactive, zona activă a reactorului a fost acoperită cu un “sarcofag” de beton. Au fost puse în alertă nu numai autorităţile sovietice de la acea vreme, ci şi întreaga Europă. A fost nevoie de 3 zile pentru a evacua populaţia din jurul centralei, pentru că la momentul accidentului, peste 273.000 de persoane locuiau în vecinătatea acesteia. Au fost interzise culturile pe 784.320 de hectare de teren agricol, iar pe alte 700.000 de hectare a fost interzisă plantarea de păduri. Un nor radioactiv a acoperit Europa de Nord, apoi Europa de Est, expunând populaţia acestor zone la radiaţii de 100 de ori mai mari decât cele normale. Se considera atunci că vom asista la o nenorocire generalizată din cauza radiaţiilor, iar zona Cernobîl va deveni un deşert…

Locul a devenit o rezervaţie naturală

Cu toate acestea, locuinţele şi fermele abandonate, adică potenţialul deşert, s-au transformat între timp în mlaştini şi păduri devenite cămin pentru numeroase specii de animale. Zona din jurul Cernobîlului a devenit, spre surprinderea cercetătorilor, una din cele mai mari rezervaţii naturale din Europa, fără nici o intervenţie din partea oamenilor.

”Eu am fost acolo de trei ori, între anii 1996, 1998, chiar la sarcofag”, ne-a spus Milu Păun, cetățean român, fost macaragiu cu cea mai înaltă calificare, școlit în Statele Unite, pe vremea lui Ceaușescu, pe probleme de utilaje grele. Milu Păun, vorbitor de ucraineană și rusă, a lucrat la Krivoi Rog, unitatea siderurgică interanțională din Ucraina unde România avea, și are încă, o cotă parte. În calitate de macaragiu de înaltă calificare a asigurat asistența tehnică pentru demontarea unor utilaje grele de la Krivoi Rog și remontarea lor lângă sarcofagul de la Cernobîl, care trebuia întărit.

”Am lucrat la 30 de metri de sarcofagul reactorului explodat. În 1996 și 1998, iarba nu crescuse încă în zonă. Ultima oară am fost la Cernobîl în 2004, în calitate de turist, iar vegetația începuse deja să își revină. Cum și de ce, nu aș putea să vă spun”, a adăugat Milu Păun (foto).

Căprioare, lupi, mistreţi, cai sălbatici…

Acum, trăiesc acolo căprioare, lupi, mistreţi, cai sălbatici toată fauna din pădurile zonei temperate! Cum rămâne cu iradierea pentru 500 de ani, unde este deşertul? Nu au trecut, totuşi, decât 31 de ani… În primii ani de după explozie, când nivelul de radioactivitate era foarte ridicat, cercetătorii au descoperit nenumărate exemple de mutaţii, cum ar fi malformaţiile, nanismul, gigantismul sau alte anomalii, însă doar în rândul plantelor. Animale malformate nu au fost observate. Pisicile şi câinii rămaşi în zonă nu au murit, ci s-au sălbăticit. În anul 2003, autorităţile din Ucraina au început chiar să încurajeze turismul în noua rezervaţie naturală Cernobîl (în traducere înseamnă “iarbă neagră”). O explicaţie, cel puţin parţială, a fenomenului de la Cernobîl pare să fi găsit un fizician român, Teodor Săndulescu. Acesta cercetează de ani buni efectele radiaţiilor asupra organismelor şi a ajuns la concluzii uluitoare.

“Teoretic, radioactivitatea provoacă în celula vie tăierea catenelor ADN şi, astfel, aduce decesul. Începând cu anul 1968, am avut ocazia să lucrez în cercetare la Institutul de Oncologie din Bucureşti şi am verificat puterea organismelor de a rezista diferitelor tipuri de radiaţii. Am descoperit, printre altele, că primăvara şi toamna, celula vie este foarte rezistentă la radiaţii. De asemenea, se pare că organismele se adaptează mult mai repede decât credeam noi. Insectele sunt aproape imune, de pildă, deşi sunt tot organisme vii! Misterul de la Cernobîl ne arată că, deocamdată, teoriile în acest domeniu sunt şubrede. Efectele iradierii există, dar nu ştim decât aproximativ care sunt consecinţele”, a spus fizicianul Teodor Săndulescu, fost referent al Academiei de Ştiinţe Medicale.

A fost catastrofă nucleară de gradul 7

Raportul Forului Cernobîl din 2005, condus de Agenţia Internaţională Atomică (AIEA) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), a atribuit 56 de decese directe – 47 de lucrători şi 9 copii cu cancer tiroidian – exploziei de la Cernobîl.

De asemenea, a estimat că mai mult de 9.000 de persoane, dintre cele aproximativ 6,6 milioane foarte expuse, pot muri din cauza unei forme de cancer. Catastrofa nucleară de la Cernobîl nu a fost o noutate pentru omenire. Încă din anii ’50 au fost înregistrate mai multe accidente de acest gen, în Statele Unite, Anglia, Rusia, Japonia, a căror gravitate a fost clasificată după o scală internaţională a evenimentelor nucleare cu şapte puncte, în care nivelul 7 reprezintă maximum de gravitate, iar 1, minimum. Până în prezent, catastrofa de la Cernobîl, din 1986, rămâne de departe cea mai gravă, având gradul 7. Între timp însă, experţii au ridicat şi dezastrul de la Fukushima, din 11 Martie 2011, de la nivelul 5 la nivelul 7.