Originar din Arabia şi din Egipt, măghiranul (Majorana hortensis) este o plantă medicinală, aromatică şi decorativă. Cunoscut în popor sub denumirile de mageran, madiran, mărgărean şi maioran, măghiranul este cultivat în grădini şi preferă solurile umede şi temperaturile ridicate.
În acelaşi timp, planta poate fi întâlnită şi la liziera pădurilor, pe dealuri şi pe costişe în judeţele din sudul ţării.

Deşi a fost cultivat mai întâi în Egiptul Antic, folosit de Afrodita,

zeiţa frumuseţii şi a dragostei, pentru leacurile de dragoste, măghiranul s-a dovedit eficient pentru numeroasele sale calităţi terapeutice şi aromatice, deşi a pătruns în Europa abia în secolul al XVI- lea.

Fitoterapeuţii europeni susţin că efectele relaxante şi odihnitoare ale măghiranul se datorează uleiurilor volatile .Un studiu recent realizat de aceşti cercetători menţionează şi alte valenţe terapeutice ale acestui panaceu, considerat un remarcabil remediu antistres.

Pe lângă uleiurile volatile, măghiranul conţine îndeosebi cantităţi semnificative de vitamine-A şi C. Mai mult, pe lângă efectele antiinflamatoare, planta are şi proprietăţi antiseptice şi tonic-aperitive.

Fortifiant al organismului

„Măghiranul este un bun diuretic şi fortifiant al organismului, susţin terapeuţii europeni. Planta deţine „secretul “de a creşte puterea sistemului imunitar, încât acesta să acţioneze foarte eficient în orice anotimp.” În acelaşi timp, acest remediu natural este indicat în anotimpul rece deoarece vine şi în sprijinul persoanelor vulnerabile la răceli, însoţite de stări febrile, având şi un pronunţat efect sudorific.

Combate migrenele şi malnutriţia

Totodată, planta poate fi folosită cu bune rezultate în migrene, în stări de anxietate şi în malnutriţia la copii. Este un fapt dovedit că măghiranul are şi efecte antibacteriene, fiind indicat ca un remediu pentru tuse şi pentru astm”, susţine Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie. Fitoterapeutul recomandă măghiranul sub formă de infuzie şi de tinctură pentru a combate insomniile, migrenele, anxietatea, rinitele, cistitele şi pentru creşterea diurezei.

De asemenea, măghiranul calmează colitele stomacale şi reglează ciclul menstrual. Infuzia de măghiran este recomandată şi în cazul copiilor mai nervoşi.

Un bun conservant natural

Ca plantă aromatică, măghiranul este recomandată, chiar din timpul Antichităţii, pentru conservarea alimentelor, în special a cărnii şi a preparatelor din carne, deoarece este un excelent antiseptic natural, care împiedică înmulţirea microbilor.

.Stimulează digestia

Planta stimulează digestia şi ajută la eliminarea gazelor, creşte, de asemenea, pofta de mâncare datorită uleiului volatil şi vitaminelor A şi C din compoziţie.

Pentru tratarea anorexiei şi epilepsiei, nutriţioniştii recomandă să se bea zilnic infuzie de măghiran.

Guturaiul, combătut rapid cu infuzie

În caz de guturai, se administrează cel mult 3 căni de infuzie pe zi. Ceaiul alungă boala foarte repede.

Măghiranul, eficient pentru supraponderali

Tratamentul cu măghiran s-a dovedit eficient şi pentru persoanele supraponderale sau a celor care reţin apa în organism.

Bine de ştiut!

Planta este contraindicată hipertensivilor, persoanelor care au avut accidente vasculare sau febră cu valori mai mari de 38 grade Celsius, dar şi femeilor gravide.

În gastronomie, planta este apreciată pentru aroma inconfundabilă a florilor şi frunzelor şi, de aceea, este adăugată în preparatele cu legume şi carne de orice fel.

Cum se prepară, cum se administrează

Măghiranul se administrează sub formă de infuzie, de macerat la rece şi de tinctură, care se procură din magazinele Plafar.

Infuzia de măghiran se prepară dintr-o linguriţă de plantă şi dintr-o cană cu apă fierbinte. Planta se infuzează timp de 15 minute; după aceea, infuzia se filtrează şi se bea îndulcită cu puţină miere.

Leacul produce o încălzire a corpului şi senzaţia de relaxare musculară. Zilnic se administrează câte două -trei căni după mesele principale, în funcţie de afecţiune, iar terapeuţii recomandă durata tratamentului.

De asemenea, terapeuţii recomadă şi maceratul la rece, care se obţine din trei linguriţe de plantă şi dintr-o cană cu apă rece. Licoarea se păstrează la temperatura camerei, de seara până dimineaţa. Atunci, se strecoară şi se bea înainte de micul dejun.