Castelele din cele mai frumoase locuri din Prahova au stârnit imaginația datorită misterului care le înconjoară. De multe ori, acestea sunt prezentate ca având o istorie întunecată pentru a atrage cât mai mulți turiști. De la vrăjmași trași în țeapă, prizonieri uitați, la fantome care bântuie pe coridoare, toate acestea dau fiori multora care vor să descopere castelele și conacele din Prahova.

Unul dintre aceste locuri învăluite în mister se află la nici 30 de kilometri de Ploiești. Mergeți pe DN1 spre Câmpina, iar la un moment dat vă intersectați cu drumul care duce spre Florești. După doar trei kilometri ați ajuns la Micul Trianon.

Micul Trianon din Florești este considerat unul dintre cele mai frumoase locuri din Prahova

Ridicat în 1907 la ordinul lui Grigore Cantacuzino, Micul Trianon din Florești avea să fie o copie fidelă a Trianonului de la Versailles. Palatul a fost cadoul pentru fiica sa, Alice Cantacuzino, de aceea este cunoscut și ca „Palatul Domniței”. Lucrările realizate după proiectul arhitectului român Ion D. Berindey au fost finalizate în 1914, iar impunătoarea clădire avea să devină bijuteria domeniului Cantacuzino, întins pe o suprafață de 130 de hectare.

Despre monumentul architectural, ajuns acum în paragină, localnicii au ajuns să creadă că ar fi bântuit de fantomele celor care au locuit acolo în vremuri apuse, scrie telegrama.ro. Interiorul s-a distrus cu timpul și din cauza unei litofage, un fel de „cancer” al pietrei.

<iframe width=”640″ height=”360″ src=”https://www.youtube.com/embed/ZDv5Am9v3lg” frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>

După Revoluție, palatul a fost retrocedat urmașilor lui Grigore Cantacuzino, cunoscut drept „Nababul”. Din păcate, din palatul propriu-zis au mai rămas doar zidurile, iar pentru restaurarea acestuia ar fi nevoie de aproape 20 de milioane de euro. De curând, Micul Trianon revine în fiecare an în atenția publicului datorită unui concurs ecvestru organizat în Florești.

Reprezentanții Fundației Cantacuzino spun că, după lucrările de restaurare, vor să redea Palatului „Micul Trianon” strălucirea de odinioară.

Castelul Cantacuzino din Bușteni ar fi și casa fantomelor

Construit la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, Castelul Cantacuzino din Bușteni a fost finalizat în anul 1911. Castelul a aparținut familiei Cantacuzino până în 1948, apoi, în urma naționalizării, a ajuns să fie folosit de Ministerul de Interne pe post de sanatoriu.

După ce a fost retrocedată, clădirea a fost transformată în muzeu. Picturile originale au început să fie restaurate, iar în pavilionul central pot fi văzute portretele membrilor familiei din ramura munteană a Cantacuzinilor.

Potrivit istoricilor, familia Cantacuzino a avut o istorie tumultoasă deoarece mulți dintre membrii ei au sfârșit într-un mod violent. De aceea, legendele spun că întreg Castelul Cantacuzino ar fi bântuit. Pe întreg domeniul de la Bușteni s-ar auzi noaptea sunete înfricoșătoare. Cei atrași de domeniul paranormal susțin că în anumite fotografii apar siluete negre. Ar fi vorba despre „orbi”, sfere luminoase care zboară printre copaci.

Castelul Iuliei Hasdeu de la Câmpina, ridicat așa cum a cerut spiritul

Castelul „Iulia Hașdeu” din Câmpina este considerat un simbol al iubirii scriitorului Bogdan Petriceicu Hașdeu pentru soția și fiica sa. Amândouă au purtat numele de Iulia Hașdeu. De aici și numele castelului.

Arhitectura clădirii diferă total de cea a caselor prahovene. Potrivit legendei, castelul Iuliei Hașdeu ar fi fost construit de către B.P. Hașdeu, după indicațiile pe care le-ar fi primit în timpul ședințelor de spiritism de la fiica sa, trecută în neființă.

Iulia Hașdeu a murit la doar 19 ani, în anul 1888. Chinuit de durere, bătrânul Hașdeu a dorit să intre în contact cu spiritual fiicei sale. Scriitorul ar fi reușit să-i simtă prezența în cavoul din Cimitirul Bellu din București. Se spune că spiritul fiicei sale i-a transmis instrucțiuni și, în doar trei ani, scriitorul a construit întreg castelul de la Câmpina. Acolo ar fi putut comunica spiritual cu Iulia Hașdeu (foto).

Castelul „Iulia Hașdeu” din Câmpina a fost construit, având la bază principiul 3 și 7. Legenda spune că spiritul fetei ar intra în castel printr-o cameră obscură, care este legată de o altă încăpere printr-o gaură perfect rotundă. Acolo, B.P. Hașdeu (foto) și fiica sa ar fi ținut sesiuni de fotografiere spiritistă, când tatăl ar fi încercat să suprindă imaginea spiritului fetei sale.

De altfel, localnicii spun că, noaptea, Iulia Hașdeu poate fi auzită cântând la pian, în aplauzele tatălui.

Potrivit legendei, în alte nopți, bătrânul Hașdeu ieșea la geam și urla precum lupii. Câțiva oameni din Câmpina susțin că ar fi văzut spiritul fetei, perfect materializat, care ar fi ieșit pe terasă cu un buchet de margarete în brațe. A doua zi, un măturător a găsit, lângă gardul castelului, margerete, deși sezonul acestor flori trecuse.

<iframe width=”640″ height=”480″ src=”https://www.youtube.com/embed/XVv8aQhnL4I” frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>

 

Casa Bellu de la Urlaţi, bântuită de fantoma soției geloase

În localitatea Urlați mai poate fi admirat unul dintre conacele în care au locuit odinioară familii de boieri. Casa Bellu, un adevărat monument de arhitectură românească, datează din anul 1800.

Conacul boieresc este fosta proprietate a familiei baronului Alexandru Bellu (1850-1921), un vestit om de cultură, pasionat, printre altele, de fotografie. Potrivit istoricilor, care au studiat genealogia, Alexandru Bellu ar fi fost descendentul domnitorilor români Ghica, apoi Cantacuzino, fiind înnobilat cu titlul de baron, la Viena.

Reședința nobiliară a intrat în posesia statului roman, fiind donată de soția lui Alexandru Bellu, după moartea acestuia.

În conacul de la Urlaţi, Alexandru Bellu s-ar fi retras în ultima perioadă a vieţii, alături de cei şapte copii ai săi. Aici, boierul a colecționat obiecte valoroase: tablouri, piese de mobilier, monede şi timbre rare, obiecte de cult şi costume tradiţionale. Piesele au fost donate în 1921 Academiei Române.

George Bellu, ultimul descendent al baronului Bellu, a locuit în conac până în 1972. Printre locuitorii din Urlați circulă o legendă desprinsă parcă din filmele de groază. George Bellu era căsătorit cu Odette, o franțuzoaică frumoasă, care-și bănuia soțul de infidelități. George nu a avut copii cu ea, însă ar fi avut mulți urmați „din flori”.

Localnicii spun că sunt nopți în care din podul conacului se aud zgomote bizare, ca și cum cineva ar cotrobăi pe acolo. Mulți cred că ar fi fantoma lui Odette, femeia care nu și-ar fi găsit liniștea nici în pământ din cauza aventurilor amoroase ale soțului.

Din 1953, în Conacul de la Urlaţi a fost amenajat un Muzeu de Etnografie, iar după 1990 a intrat în atenţia Muzeului Judeţean de Istorie şi de Arheologie din Prahova.

<iframe width=”640″ height=”480″ src=”https://www.youtube.com/embed/xcBg8zLpbK4″ frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>

Post-ul Cele mai frumoase locuri din Prahova care ar fi bântuite. Mii de turiști vin să le vadă, atrași de poveștile înfricoșătoare apare prima dată în Libertatea.ro.