Démes Mihály, un tâmplar din orașul Covasna, are o poveste demnă de spus nepoților, mai ales că orice obiect din lemn pe care-l are în casă este creat de mâna sa.

În casa tâmplarului, de la statuete până la basoreliefuri, masa sau scaune, totul este trecut prin mâna sa. Mâna unui tâmplar care după ce a ieșit la pensie și-a creat propria vioară.

Totuși, destinul său putea să fie altul dacă tatăl său, care îl trimisese la uzina de autocamioane din Brașov, punea mai apăsat piciorul în prag.

Démes Mihaly s-a născut în 1952, la Covasna, în familia unui tâmplar, el însuși fiu de tâmplar. Dar, cum tatăl lui Mihaly era convins că artiștii sunt recunoscuți doar după moarte, a insistat ca băiatul să devină meseriaș. Așa că și-a trimis fiul la școala profesională de pe lângă uzina de autocamioane Steagul Roșu din Brașov, acolo unde, scrie stiri.covasnamedia.ro, Mihaly a fost încadrat ca rectificator.

„Ca rectificator se învață ascuțirea prin așchiere a sculelor. Eu am ascuțit sculele, am reglat mașinile și între timp, când aveam liber, acolo erau fel de fel de mașini pentru prelucrarea lemnului, îmi făceam scule de sculptură, dălți și tot sculptam în timpul liber”, povestește el, pentru sursa citată.

”Văd că îți place mai mult lemnul decât fierul, mi-a spus un maistru”, își aduce aminte fostul rectificator.

Astfel, în timp, tânărul de atunci a devenit sculptor în echipa de modelori care făcea modele pentru matrițele pieselor de autocamioane.

Și, cum la un moment dat a fost nevoie de emblema unui autocamion, în formă de vultur, maiștrii au apelat la talentul lui Mihaly.

În 1980, după ce s-a căsătorit, a cerut să fie transferat la Combinatul de Prelucrare a Lemnului (CPL) din Sfântu Gheorghe, unde se căuta sculptor. Povestește că, pentru a fi angajat, a avut, ca probă, să sculpteze un picior de scaun cu frunză de acant, după un model. După ce a făcut lucrarea, maistrul s-a dus cu piciorul de scaun la un muncitor:

„O să-ți dau în cap cu el! Băiatul ăsta, din prima lucrare a făcut mai bine decât tu în zece ani!“.

A lucrat, alături de colegii de la CPL, mobilier pentru ambasada Braziliei din București, dar și pentru firme din Franța și Germania.

Pe lângă talentul pentru sculptură, Démes se pricepea și să cânte la vioară, așa că fusese cooptat în ansamblul folcloric al CPL. Sfătuit să aibă vioara lui, tâmplarul a profitat de un schimb de experiență la Târgu Mureș pentru a vizita fabrica de instrumente muzicale de la Reghin, plecând de acolo cu lemn de calitate pentru a face o vioară.

Întors acasă, la Covasna, unde a mai lucrat ca profesor la liceul industrial din Covasna, tâmplarul s-a ocupat de atelierul propriu, acolo unde a făcut mobilă, peste 50 de scări interioare, și, în cele din urmă….o vioară.

Se întâmpla în 2012, când a ieșit la pensie, și a folosit lemnul pus în pod în 1980. Apoi, a creat alte câteva instrumente, printre care niște țitere și o violă „braci“, cu care se ține ritmul în ansamblurile populare. A făcut până acum șase viori, nu pentru vânzare, ci pentru plăcerea sa.

Acum, din cauza problemelor de sănătate, nu mai face mobilă masivă, dar lucrează în continuare în lemn pentru el și pentru prieteni, de la statuete până la un balansoar și mai multe sculpturi kinetice (discuri de lemn care, acționate printr-un mecanism, se rotesc, creând iluzii optice).