De când lumea si pământul, sexul şi, mai ales, iubirea generează bătăi de cap şi încurcături, căci mintea nu se pune cu inima sau cu instinctele primare. În cea mai mare parte a situaţiilor create, un sfat sau simpla rostire a problemei pot aduce rezolvări. Pentru asta există Adela, gata să te asculte şi să te ajute să vezi lucrurile mai clar.

Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.

Dragă Adela,

Bună adela! Mă numesc Elena şi am 27 de ani. Sunt căsătorită de nouă ani, am două fetiţe, dar nu ştiu ce să mai fac să meargă relaţia cu soţul meu. Înainte era alfel, dar acum s-a schimbat radical: se poartă urât cu mine, cu copiii, de parcă nu aş fi soţia lui sau ei nu ar fi copiii lui. Chiar nu mai ştiu ce să fac. Nu pot avea o discuţie fără scandal, mereu caută motive de ceartă ca să poată pleca de acasă şi nu ştiu dacă mai are rost să lupt. Nu ne face să ne simţim ca o familie. Orice altceva e mai important pentru el decât noi și preferă să nu stea în preajma noastră. Îţi mulţumesc!

Adela răspunde:

Dragă Elena,

Spui că e imposibil să vă simțiți ca o familie împreună cu soțul tău. Îmi pare tare rău, dar dragoste cu sila nu se poate. Dacă el răbufnește de fiecare dată când încerci să-i explici, înseamnă că nu ai cu cine să discuți. Oricum, bărbații sunt mai puțin sensibili la argumente vorbite și mult mai cooperanți când se trece la fapte. Așadar, dacă vrei să-l impresionezi cu adevărat, dă-i un ultimatum și respectă-l. Spune-i că mai suporți o singură lună, după care, dacă nu observi nicio îmbunătățire a comportamentului lui, divorțezi. Și ține-te de cuvânt. Pentru că, dacă lucrurile sunt așa cum spui, ai dreptate. Se poate trăi și altfel, fără tensiune și fără suferință nesfârșită. Atât tu, cât și fiicele tale, aveți dreptul la o viață liniștită și feircită, fără traume emoționale. O să suferiți un timp, până când va trece criza, dar apoi puteți să vă creați un climat calm, în care fetele să se dezvolte mult mai normal decât într-o casă în care mama lor e mereu nefericită și stresată pentru că tatăl nu e în stare să-și controleze furia. Iar el trebuie să înțeleagă că nu mai e copil, că nu nimeni dator să-i suporte meandrele când îl apucă. E necesar să se maturizeze și să realizeze că are, la rândul lui, copii, față de care este responsabil.