Într-un interviu, fosta gimnastă Steliana Nistor vorbește despre cariera ei și despre viața de după retragere: ”Am preferat lagărul de la Deva, era viață de lux față de ce aveam acasă”.

I-am furat Stelei o dimineață, pur și simplu. Ce tabieturi? Am sculat-o din somn, n-am lăsat-o să-și beau cafeaua și am chemat-o, fuga-fuga, unde altundeva decât în Piața Mare a Sibiului, pentru o ședință foto. A venit cu autobuzul. ”Nu am permis de conducător auto, dar vreau să-l obțin! Îmi trebuie o mașină. Nu prea m-a pasionat până acum domeniul, nimeni din familie nu are carnet, dar uite că a devenit o necesitate”, explică. La interviul de după, relaxat, ne-am revanșat un pic de tot față de Stela, cu o caffe late cu frișcă, la o terasă din Piața Mică. A fost o discuție sinceră despre viață, despre trecut, dar și la timpul viitor.

Are doar 1.55 metri, dar a cucerit medalii pe care, dacă le-ai pune una peste alta, s-ar face un munte de trei metri. Și toate astea n-au fost de ajuns pentru un titlu de cetățean de onoare al Sibiului sau pentru un post de antrenor sau de profesor de educație fizică la o școală din Hermannstadt! ”Nu sunt locuri!”, i se transmite celei care are toate studiile la zi și care, cândva, acum mulți ani, lua o cârcă de titluri cu prețul unor dureri atroce. Și luat și BAC-ul, cu 8.95! Și făcea și ANEFS-ul, și psihopedagogie și orice… A preferat să lucreze o perioadă în Norvegia și în Germania, iar acum e în privat, muncind cu micuți cu vârste între 4 și 10 ani. Poate de acolo va sări o nouă Steliana! Poate sigur!

 Ce ai făcut în ultimii cinci ani?
Steliana Nistor: De trei ani am revenit în țară, iar acum fac gimnastică de plăcere, cu micuții mei, în privat. Antrenez copii cu vârste între 4 și 10 ani, fac ceea ce-mi place! În Norvegia am avut o experiență frumoasă, a fost total diferit față de sistemul cu care suntem învățați în România. Oferta a venit printr-un român plecat acolo. Am stat între 2010 și 2014, am lucrat la Drammen, Bergen și Lorenskog. Am învătat și limba lor în șase luni. Era frig, dar s-au inventat haine groase, nu?

De ce nu te regăsim în sistemul nostru, profesor, antrenor?
Deocamdată nu sunt posturi libere la Sibiu. Acesta e și motivul pentru care lucrez pe cont propriu și sunt mulțumită de copiii pe care îi pregătesc!

Care au fost cele mai frumoase momente ale carierei?
Cele mai dragi îmi sunt medalia de la Clermont, 2008, aurul european cu echipa, cele de la Mondialul de la Suttgart, în 2007, argint la indvidual compus și la barnă. Apoi e Olimpiada din 2008, de la Beijing, când am cucerit bronzul cu echipa.

Cu sănătatea cum stai? Ai fost un fel de Robocop al lotului de la Deva.
Așa e, da, a fost foarte dificil, sunt cunoscute momentele din China. Acum, slavă Domnului, mă simt bine, numai că trebuie să fiu foarte atentă cu greutatea. Trebuie am grijă de mine!

Problemele de sănătate au determinat și retragerea ta după JO din 2008, nu?
Da! În timpul carierei au fost momente grele. Aveam dureri de spate, făcusem operație le genunchi… Dar acum mi-am revenit și mă simt puternică!

Cum e Stela în trei cuvinte?
Pâi puternică, modestă, zâmbitoare! A trebuit să fiu lutptătoare. Spre norocul meu, recunosc că am avut și un talent dat de la Dumnezeu. M-a ajutat să pot să trec peste toate greutățile, peste toate durerile!

Modelul Andreea Răducan

Ai avut vreun idol?
Dintotdeauna, Andreea Răducan! Apoi Nastia Liukin. Acum, pentru copii pe care îi pregătesc, încerc să fiu un model. Mă uimesc, din a doua ședință îmi spun că au vazut toate înregistrările cu mine, că se mândresc la școala că Steliana Nistor e antrenoarea lor! Iar eu sunt mandră alături de ei, ei mă fac să merg mai departe!

Când vom mai vedea România pe un podium olimpic?
Eu sunt optimistă. Ceea ce se întâmplă în gimnastica româneacă nu e ceea ce a fost, însă cred în colectivul tehnic, visez că vom reveni acolo unde am fost cândva! Fetelor le transmit să lupte să ajungă sus! Și cu ele, și România!

Ce regret păstrezi din cariera ta?
Unul singur am. Că domnul Bellu și doamna Mariana nu m-au antrenat și pe mine.

Nu regreți și că te-ai retras așa de repede?
A fost dureros să renunț, mai ales psihic. Am preferat să ies din scenă în glorie, n-am regretat momentul 2008, a fost cel potrivit. Am fost mulțumită cu mine de decizie!

Mai mănânci ciocolată până ți se face rău?
Ha-ha-ha! Da, a fost o povestea reală, era la puțin timp după retragerea mea. La lot, nu aveam voie în cantități mari…, dar, oricum, primeam zilnic suplimente alimentare. Sincer, acum nu mai simt nevoia de ”cioco”. Gust mai rar, dar, normal, nu-mi iau de la gură ce-mi place când mi se face poftă!

Ai luat vreo palmă, la Deva, pentru vreo ciocolată?
Am luat, recunosc, dar o meritam! Când antrenorul mă atingea, o meritam. Pe de altă parte, la Deva, eu am găsit un mediu care m-a scos de acasă, unde lucrurile nu erau lapte și miere. Da, eu pot să zic că, din cauza problemelor familiare, am trăit o viață de lux în așa-numitul lagăr de la Deva, cu cazare, masă caldă, tot tacâmul…!

Citiți și Campioana traiește într-o sărăcie lucie

Adică, în cazul tău, să înțeleg mai bine, ”lagărul” de la Deva era mai bun decât acasă
Da! Eu nu regret anii petrecuți în cantonament, perioada 2000-2008, numai și pentru că am adus rezultate. Să nu creadă lumea că denigrez gimnastica și metodele de azi, că acum trăim în alte timpuri, dar eu nu regret că am știut numai gimnastică, cantină, somn, gimnastică iar…

Te-ai apucat de să scrii vreo carte a carierei tale?
Încă nu, dar cine știe?! Totuși, nu aș scrie despre frustările mele de cantonament, mi-aș descrie toate momentele frumoase trăite. Nu e nevoie de energii negative, avem nevoie de lucruri pozitive. În fine, fiecare pe drumul lui.

Poți să mai aplici metodele de pe vremea ta și copiilor cu care lucrezi?
Nu! Vremurile s-au schimbat, viața s-a schimbat, copii si mentalitățile lor au prioritate. Sunt energici, dar se plictisesc repede, trebuie să am grijă de ei! Uneori, lucrăm pe muzică, alteori trebuie să asculte și îi fac atenți…

Ce visezi, Stela?
Mă visez pe paralele. Și pe bârnă! Erau aparatele mele favorite. De multe ori, când sunt cu micuții pe care îi antrenez, închid ochii și-mi spun că-mi doresc și eu un copil, o Steliana mai mică! Ar fi satisfacția mea că nu merg degeaba înainte.

De ce ți-e dor acum?
Mi-e dor de gimnastică, de gimnastica de altădată…

Steliana, despre…
Când a plâns ultima oară: ”Eu sunt tare, n-am emoții. Nici pe podium nu plângeam! Dar am plâns de oftică, de ciudă, că am fost doar locul 5 la JO din 2008 la individual compus. Îmi doream mai mult”.

Noul cod de punctaj: ”Pe vremea mea se facea gimnastică mai grea, se simțea lupta. Îmi aduc aminte că, la un paralel, aveam 32 de elemente, de le era greu și arbitrilor să le detecteze pe toate! Nu pot să zic ca sunt mari diferente la codul de punctaj. Totuși, acum pare mai simplu, e mai vizibil, chiar și un novice poate să vadă dacă s-a greșit”.

Porecla ei: ”Stela, micuța chinezoaică! Voi, presa, mi-ați zis așa! Numai că, la un moment dat, micuța chinezoaică s-a făcut mare”.

Îi place să prezinte știri la televiziune

Cea mai bună prietenă din gimnastică: ”Coechipiera Sandra Izbașa, ținem legătura. Mă uit la emisiunile ei, îmi doream și eu la un moment dat să prezint știri. Dacă aș face cursuri, aș putea să fiu și eu în direct. Îmi place, îmi doresc”.

Românul faimos pe care ar fi vrut să-l cunoască mai bine: ”Mi-aș fi dorit s-o cunosc mai bine, nu doar ”bună ziua, bună ziua”, pe Nadia Comăneci”.

Fanii ei: ”Mi-au dat motivație mereu! Contează mult pentru un sportiv. Îi vedeam că vin dintr-o altă țară după mine, unde concuram eu, primeam o extraordinară energie”.

Oamenii care au susținut-o: ”M-au susținut antrenorii și parinții. Să vii după 8-9 ani, o viața de gimnastă în care am stat închisă în cantonament, a fost foarte greu. A trebuit să-mi fac și eu cunoștințe, prieteni…”.

Pasiuni: ”Muzica și baschetul! Deși, în facultate, singurul care mă certa era profesorul de baschet, că nici mingea de fete nu puteam s-o țin în mână…. Nu știu de ce mă atrage, probabil fiindcă sunt mică!”.

Călătorii: ”Îmi plac pe ”neve”, fără un plan dinainte stabilit, așa am fost obișnuită”.

Social-media: ”Îmi place să comunic telefonic, prin mesaje, ori tet-a-tete. Folosesc Instagram”.

Colecție: ”Am peste 50 dintre costumele de gimnastică în care am concurat”.

Filme/ seriale: ”Filme”.
Rosu sau albastru: ”Amândouă, sunt preferatele mele”.
Vin, bere sau altceva: ”Vin”.
Vanilie sau ciocolată: ”Ciocolată!”.
Mare sau munte: ”Litoral”
Citat preferat: ”eu pot, vreau și voi reuși”.
Shopping sau antrenament: ”Acum le pot face pe amândouă. Dar, pe primul loc a antrenamentul cu copiii”.

Pentru performanţele ei, Steliana a fost distinsă cu Ordinul “Meritul Sportiv” clasa a III-a cu 2 barete. A absolvit, cu master, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Ştiinţe, Educaţie Fizică şi Sport, profilul AP (Antrenament şi Performanţă).

Performanţe:
2008 –  Jocurile Olimpice de la Beijing: Locul III cu echipa; Locul V individual compus; Locul VII paralele
Campionatele Europene de la Clermond-Ferrand – Franța: Locul I cu echipa; Locul II paralele; Locul IV bârnă
2007 – Campionatele Mondiale de la Stuttgart- Germania: Locul II individual compus; Locul II bârnă; Locul III cu echipa.
Campionatele Europene de la Amsterdam – Olanda: Locul II paralele; Locul V individual compus; Locul VI bârnă
2006 – Campionatele Mondiale de la Aarhus- Danemarca: Locul IV individual compus; Locul IV cu echipa; Locul VI paralele; Locul VII bârnă
Campionatele Euroepene de la Volos- Grecia: Locul II cu echipa; Locul V paralele
2004 – Campionatele Europene din Olanda – Amsterdam: Locul I individual compus; Locul I paralele; Locul II cu echipa; Locul II sărituri.