Psihologul Cezar Laurenţiu Cioc explică detaliat, din perspectivă psiho-medicală, tendinţele unor oameni cu deviaţii psihice de a abuza sexual de copii sau de a-I oferi altora în acest scop. Află ce fel de boală este aceasta şi care sunt efectele pe termen scurt şi lung asupra copiilor. Vezi profilul psihologic al tuturor celor implicaţi în arestările din Bucureşti.

“Ăştia trebuie omorâţi sau castraţi!”  spun la unison în aceste zile în special mamele care aud de scandalul din Bucureşti în care un cuplu de tineri care trăia din servicii sexuale oferite contracost altor adulţi, şi-ar fi dat în cunoştintă de cauză ,spre supraveghere temporară, fetiţa de 3 ani unui amator de imagini cu copii în pielea goală. Cei mai mulţi oameni nici nu ştiu ce e mai grav de fapt în această ecuaţie, faptul că cineva are aemenea preferinţe sexuale sau că nişte părinţi pot accepta  de bunăvoie să îşi ofere copilul pe post de jucărie sexuală. “Cum se explică aceste comportamente de neimaginat?” par a se întreba toti. Iată câteva explicaţii din cazuistica psiho-medicală şi unele informaţii din practica psihologică.

“Pedofilia la bărbaţi are la bază frica de femei, incapacitatea de a realiza legături sentimentale cu adulţii, incapacitatea de a cuceri, de a fascina şi un respect de sine scăzut”

Pedofilia face parte, din punct de vedere medical din categoria parafiliilor. Prafiliile sunt deviaţii care presupun practici sau impulsuri sexuale contrare normelor sociale sau naturalului. Ele pot fi cu grad scăzut de impact la normele morale dintre care aş adăuga voyorismul, exhibiţionismul, fetişismul, homosexulaitatea, cross-dressing-ul (schimbarea totală a vestimentaţiei în cea a sexului opus). Pe lângă acestea, practica psihologică şi medicală, notează şi parafilii în care implicaţiile sociale şi psihiatrice  sunt mai mari, cum ar fi necrofilia, zoofilia, sado-masochismul sexual şi pedofilia. Dintre acestea cea mai mare generatoare de resentimente este pedofilia. Ea poate lua aspectul unei tulburări de control al impulsurilor. Un diagnostic de parafilie pedofilică se pune după 6 luni în care apar în mod repetat şi intens aceste pulsiuni. Este mult mai întalnită la bărbaţi (95%). Pedofilia la bărbaţi are la bază frica de femei, incapacitatea de a realiza legături sentimentale cu adulţii, incapacitatea de a cuceri, de a fascina şi un respect de sine scăzut. La femei aceste porniri sunt cauzate mai mult de teribilism şi curiozitate sau dezamăgire. Mai apare conjunctural la persoane sub influenţa alcoolului sau în cercuri subculturalizate. Cercetătorii au observat comportamente similare la primate , gorile, cimpanzei sau urangutani la care domina instinctele primare iar ratiunea e cvasi-inexistentă.

Profilul psihologic al suspectului de pedofilie

90% dintre cei cu porniri pedofilice nu acţionează niciodată concret ci doar privesc pe internet. Practica psiho-medicală a arătat că frica, raţiunea sau vinovăţia sunt cele care  inhibă pornirile de a căuta concret copii în viaţa reală. Cu toate acestea, 10% o fac, mai ales atunci când se ivesc ocazii facile. In cazul concret al  suspectului de pedofilie din Bucureşti se pare că fetita de 3 ani era o conjunctură facilă, de nerefuzat pentru un om cu porniri de necontrolat. Dacă nu ar fi existat conjunctura atât de uşor de obtinut poate frica îl limita doar la privit pe internet. De aceea e atât de important sa NU existe acces la aceste conjuncturi uşoare.  Poate veţi fi oripilaţi dar unii fac asta cu proprii copii, alţii pun la cale planuri de caştiga încrederea părinţilor pentru a lăsa copii cu ei.

Sunt bolnavi?

Da, conform DSM 5 ( ultima editare a manualului bolilor psihice), putem încadra tulburarea parafilică de tip pedofil la tulburarea  de control al impulsului şi să îi punem diagnostic clar. Cu alte cuvinte sunt oameni care pur şi simplu nu îşi pot stăpâni pornirile. Sunt ca si dependenţii de droguri, de alcool, de viteză cu maşina pe şosea, doar că în acest caz nu există acel grup de anonimi (tip Alcoolicii Anonimi) unde poti apela pentru tratament. În plus este si infracţiune pedepsită drastic de lege ceea  ce nu e cazul la celelalte adicţii. Dincolo de adictie în sine, abaterea de la regulile morale face ca această parafilie să fie atât de generatoare de resentimente.

Există tratament?  Ce este “castrarea chimică”?

Există ceea ce în limbaj uzual se numeşte “ castrare chimică” dar ea nu este ceea ce pare a fi la prima auzire. Există medicamente de tip antiandrogen cu substanţe active  care scad nivelul de testosteron şi sexualitatea exagerată  precum acetatul de Cyproteron sau Metroxyprogesteron dar care  tratează doar impulsurile de moment şi nu inclinaţiile cornice sau preferinţele sexuale. Pe acest principiu si unui heterosexual dacă i-se administrează aceste substante le nu va mai simti nevoia de sex dar  nu işi va schimba orientarea sexuală. Cu toate acestea aceste medicamente sunt foarte utile în cazuri de pedofilie uneori fiind luate benevol şi de către cei acuzaţi tocmai pentru că vor să se îndrepte şi să nu mai simtă acele porniri  de neoprit.

Părinţii care îşi oferă copii de bunăvoie pedofililor ce boală au?

În cazul concret din Bucureşti prezentat de mass-media, dacă într-adevăr se va dovedi că părinţii ştiau că fetiţa de 3 ani este folosită în scopuri sexuale de către un adult ei nu sunt bolnavi ci…necunoscători ( să nu spun proşti pentru că nu sună clinic).  Ei înşisi , deşi sunt adulţi,au o vărstă mintală de copii mici. Nu au capacitatea psihologică de a întrevedea consecinţele acţiunilor lor. Sunt ca  cei care conduc cu viteză o maşină neştiind ce presupune uciderea unui om din cauza vitezei. Nu ştiu ce înseamnă gest ireversibil.Sunt foarte periculoase pentru ceilalţi din jur persoanele care nu pot cuprinde cu mintea magnitudinea negativă a propriilor lor acţiuni.  Din câte înteleg din presă au o viaţă în care vânzarea de sex nu le este străină. Cu viaţa lor puteau face acest lucru, era o alegere, dar cu un copil nu, indiferent dacă era sau nu al lor. Punct!. Ei nu intrevăd ce fel de interacţiune mai poţi avea cu acel copil când el va creşte şi va afla ce s-a întamplat sau  va viziona eventualele poze  în pielea goală facute  de abuzator în prezenţa lui.  Sper totuşi să nu fie adevărat iar părinţii să nu fi ştiut.

Ce impact va avea asupra viitorului fetiţei de 3 ani acest caz?

Aceasta este cea mai importantă întrebare. Efectele pe termen lung nu sunt nici standardizate  stiinţific nici foarte clare ci depind de mulţi factori specifici acelui caz particular. E foarte important daca pedofilii recurg sau nu la violenţă pentru a obtine cooperarea copiilor.Copiii colaborează fie de frică fie din curiozitate  infantilă. La cei cu violenţă impactul e dramatic. Copii aia vor asocia sexul cu violenţa, frica şi teroarea. Aceşti pedofili sunt cei mai periculoşi. Ei distrug destine. Pe lângă cei violenţi există şi pedofili care fac apel la curiozitatea copilului, le oferă acadele sau alte momeli. În acest caz efectele negative nu sunt imediate ci cu recul întârziat. Când ajung adulţi, copiii abuzaţi îşi caută abuzatorul să se uite în ochii lui. Foştii copii abuzaţi, acum ajunşi adulţi, preaiu psihologic ostilitatea cu care un adult percepe această parafilie deşi cănd erau mici nu o simţeau pentru că nefiind bătuţi percepeau totul ca pe un joc.

Cei mai influenţaţi sunt cei care au amintiri despre  abuz. Fetiţa de 3 ani din cazul nostru este total recuperabilă pentru că ea nu îşi va aminti nimic din toate astea când va creşte. Memoria de la 3 ani nu se păstrează intactă pe toată viaţa. Pot exista frânturi de memorie dar nu mai reţii figuri, oameni sau gesturi făcute în preajma ta. Singurul risc este ca  ea să împrumute atunci când va creşte oroarea psihologică simţită în aceste zile de oamenii care îi vor spune ce i s-a întâmplat, cum a fost ea abuzată etc. În acest caz riscă să îşi facă singură mai mult rău decât bine. Dacă nu va afla niciodată această păţanie dezgustătoare nu va avea absolut nicio sechelă psihologică pentru că nu va ţine minte nimic.

Mai rău e cu cei care ţin minte. Cu începere de la 4-5 ani memoria tinde să fie stocată pe toată viaţa. Cei mai predispuşi la sechele psihologice sunt copii între 4 şi 15 ani. Dincolo de 15 ani creşte mult curiozitatea adolescenţilor care fac sex benevol foarte mult în scop de cunoaştere. Asta nu diminueaza însă responsabilitatea pedofilului în faţa legii dar reduce  oarecum din sechelele adolescentului. Acestor adolescenti le recomand un lucru simplu:  dacă îi roade curiozitatea ar face bine să interacţioneze cu cei de vârsta lor nu cu adulţii cu păr alb în cap.