Renumitul artist ne-a vorbit despre pasiunile lui culinare şi artele cu care-şi umple timpul liber.

Dacă ai nevoie de un personaj care să ilustreze perfect termenul de artist, Gigi Căciuleanu este, poate, cel mai potrivit. Talentul lui nu se limitează la dans, deşi acesta l-a făcut cunoscut pe scenele lumii; în timpul liber, scrie şi desenează, iar dovada că o face bine este faptul că poeziile îi sunt publicate, iar desenele, expuse! Renumitul coregraf din juriul “Uite cine dansează!” ne-a făcut părtaşi la viaţa lui privată, trăită într-o mansardă din Paris. 

Libertatea: Cum sunteţi şi ce faceţi în timpul liber?

Gigi Căciuleanu: Nu prea ştiu ce înseamnă timp liber, dar ştiu ce înseamnă să fiu liber… şi mai ales cât mă costă acest lucru, care îmi ia nu numai tot timpul, dar şi toată energia.

Ce alte pasiuni aveţi, în afară de dans?

Scriu poeme, scenarii, piese de teatru… sau desenez. Mă duc la teatru de câte ori mă ţin balamalele. Şi citesc cât pot de mult.

Textele v-au fost publicate?

Public din 2008, iar textele sunt completate de desene sau fotografii făcute de mine. Cărţi publicate: “Cartea Junglei X”, “Vânt, Volume, Vectori” (un tratat de coreozofie) în spaniolă, franceză, italiană şi română şi foarte recent volumul de poezie şi desene “Miroirs”.

Desenele v-au fost expuse? Sau le expuneţi doar acasă?

Am expus de câteva ori la Monte Carlo. Nu expun la mine acasă, pentru că locuind la mansardă, nu am pereţi verticali…

Să vorbim un pic tot despre artă… cea a gătitului. La aşa ceva vă pricepeţi?

Nu, nu ştiu să gătesc, abia dacă reuşesc să fac nişte ouă ochiuri!

E fan mici cu bere, borş şi castraveţi muraţi

Slăbiciuni culinare? La cât călătoriţi prin lume, sigur aveţi nişte preferate în fiecare ţară!

O, da! În România, ciorba de vă­cuţă şi cea cu perişoare, borşul şi preparatele din peşte, micii cu bere şi castraveţii muraţi în sa- ramură… În Franţa, L’os à mo- elle, Galettes de sarazin şi Choucroutte, în Argentina, Churrasco cu sos de chimichurri, în Chile, ceviche şi empanadas de tot felul, în Japonia, sushi, sashimi şi sukiyaki cu saké cald, în Rusia, pirojki, în Brazilia şi Portugalia, bacalhao…

Animale de companie aveţi, acasă, la Paris?

Din păcate, viaţa nu-mi permite să mă bucur de prezenţa unui animal de companie, deşi sunt fascinat de scânteia de uman pe care o regăsesc în animale. Dacă aş putea, aş avea un câine lup, însă acesta are nevoie de mult spaţiu ca să alerge, ca să fie împlinit… La Paris e cam greu, mai ales când locuieşti, ca mine, la etaj şi în centru… În schimb, am o prietenă foarte bună: pisica Macha, care este vecină de palier cu mine şi care îi aparţine lui Dan Mastacan.

Călătoriţi mult şi se spune despre cei aflaţi mai mult pe drumuri că nu reuşesc să-şi facă prea mulţi prieteni. Cum staţi la acest capitol?

Prietenii adevăraţi se pot numără pe degetele unei singure mâi­ni! Însă cum fenomenul se repetă cam prin toate locurile pe unde mă duce viaţa, finalmente aş avea nevoie de mult mai multe mâini pentru a-mi număra prietenii.

O place pe Andreea Marin

Colegii juraţi de la “Uite cine dansează!” v-au devenit apropiaţi? Care dintre ei a reprezentat cea mai mare sur­pr­iză?

Am învăţat să-i cunosc pe toţi cu mare interes. Mihai Petre e un expert al laturii “sportive” a dansului, pe care l-aş numi mai degrabă “de societate” sau “monden”. Florin Călinescu, un actor cunos­cându-şi şi jucându-şi rolul cu brio. “Vecina” mea în juriu, Andreea Marin (fo­to), a fost o descoperire foarte plăcută. Inimoasă, inteligentă, cu aprecieri pe cât de pragmatice pe atât de juste, dă forţă juriului prin frumosul său feeling feminin.

Aţi acceptat greu rolul de jurat în emisiune?

Am ezitat până în ultimul moment. Cine m-a determinat, în ceasul al 24-lea, minutul 59, a fost producătorul Dan Alexandrescu, care mi-a zis: “Nu tu vii în lumea noastră, ci noi în a ta!” Acest argument chiar m-a convins.

Ce planuri aveţi după ce se termină emisiunea?

Imediat după, o nouă creaţie, avându-l ca protagonist pe Lari Giorgescu. Apoi, o altă creaţie pentru Festivalul Enescu, la Opera din Bucureşti, şi tot la invitaţia doamnei Beatrice Rancea, reluarea la Operă a spectacolului “Un minut de dans sau Uff”, cu Paul Ilea, directorul muzical de la “Uite cine dansează!”.